Eram zece copii pe strada copilăriei , ne adunam în fiecare seară şi ne jucam până târziu. Urmele lăsate de avioane ne fascinau şi cu imaginaţia noastră bogată descriam fiecare dâră albă în te miri ce. Şi da , strigam din toate puterile noastre crezând că avioanele ne aud sau cel puţin ne doream asta , ,,avion cu motor , ia-mă şi pe mine-n zbor să mă fac aviator''.Dar , erau avioane şi era atât de frumos.... Îmi este atât de dor de copilărie .... şi de strada însufleţită , acum este pustiu şi o plâng .
Eram zece copii pe strada copilăriei , ne adunam în fiecare seară şi ne jucam până târziu. Urmele lăsate
RăspundețiȘtergerede avioane ne fascinau şi cu imaginaţia noastră bogată descriam fiecare dâră albă în te miri ce.
Şi da , strigam din toate puterile noastre crezând că avioanele ne aud sau cel puţin ne doream asta ,
,,avion cu motor , ia-mă şi pe mine-n zbor să mă fac aviator''.Dar , erau avioane şi era atât de frumos.... Îmi este atât de dor de copilărie .... şi de strada însufleţită , acum este pustiu şi o plâng .